Un studiu făcut în 2009 de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie arăta că media de vîrstă a spectatorilor de la meciurile de fotbal din Liga 1 e între 15 şi 35 de ani. Deci, în general publicul care consumă azi fotbal nu ştie se însemna un derby Steaua - Rapid jucat pînă acum 35-40 de ani.
Cum era atmosfera la astfel de meciuri în anii '50? Cum se comporta publicul şi cum arătau cantonamentele în anii '60? Veneau arbitri străini şi existau prime mari şi la începutul anilor '70? Care era valoarea echipelor în acea perioadă? Întrebări la care răspund azi, pentru cititorii Gazetei Sporturilor, doi foşti mari jucători ai celor două echipe: Alexandru Boc, de la Rapid, şi Emeric Ienei, de la Steaua.
1. CANTONAMENTELE
Boc: "Noi aveam bani doar de Astoria"
"Steaua era avantajată pentru că avea baza ei, undeva la ieşirea din Bucureşti, spre Săftica. Făcuse acolo Titi Teaşcă şi teren de antrenament, stăteau şi o lună dacă aveau nevoie. Noi, la Rapid, nu prea aveam bani, am intrat cîte două zile ba la hotel Astoria, lîngă Gara de Nord, ba la un hotel pe Kisselef".
Ienei: "Am desfiinţat cantonamentele, dar nu mi-a mers"
"Ne închideau cu cîte două zile înaintea jocurilor. Nu era plăcut deloc. Era chiar groaznic, fiindcă eu, cum am devenit antrenor, am renunţat la cantonamente imediat. A fost prima măsură pe care am luat-o. Dar lucrurile n-au ieşit tocmai bine. Echipa a cîştigat vreo şapte meciuri la rînd şi a urmat un egal acasă. Conducerea a pus egalul pe seama libertăţii pe care le-o dădusem jucătorilor. Ce-i drept, cantonamentele se făceau la Casa Centrală a Armatei şi s-a nimerit ca în seara dinaintea jocului să aibă loc acolo o petrecere a vînătorilor. Iar unii dintre fotbaliştii mei se crezuseră şi ei vînători, adică petrecuseră pînă tîrziu. Şi aşa am revenit la cantonamente, am fost obligat să-i închid".
2. PUBLICUL
Boc: "Rapid n-avea rivală"
"Aici, Rapid nu avea rivală. Era o galerie entuziasmantă. Fiind echipă muncitorească veneau foarte mulţi oameni s-o încurajeze. Derby-urile cu Steaua le disputam în cuplaj pe fostul 23 August. Nu exista patima de acum între suporteri. Mă întîlneam după meci cu suporteri ai Stelei, care îmi strîngeau mîna, care mă aplaudau. Fiind cuplaje, cele 4 categorii de suporteri, Steaua, Rapid, Dinamo, Progresul, stăteau amestecate în tribune, iar la final fanii veneau la vestiare şi ne aşteptau, împreună cu cei ai rivalei, alături de soţiile şi copiii jucătorilor. Nu-mi aduc aminte de nici măcar un incident şi nu cred că am auzit vreodată vreo înjurătură"
Ienei: "Atunci, Rapid avea mai mulţi suporteri"
"Exista rivalitate cu Rapid şi atunci cînd jucam eu, adică în a doua jumătate a anilor '50 şi în prima jumătate din deceniul următor. Ce era totuşi diferit? Numărul suporterilor Stelei era maxim egal cu al rapidiştilor, cred că giuleştenii aveau chiar mai mulţi susţinători. Lucrurile s-au schimbat radical între timp graţie rezultatelor Stelei. Mai ales cîştigarea Cupei Campionilor în '86 a făcut ca Steaua să devină de departe cel mai iubit club românesc."
3. ARBITRAJUL
Boc: "Arbitrii călătoreau cu echipele"
"Nu existau arbitri străini, cum se întîmplă acum. Dar nici nu existau suspiciuni, din moment ce, la un meci, Nicu Rainea a călătorit în acelaşi vagon cu echipa Rapidului de la Galaţi la Bucureşti. Înaintea derby-urilor cu Steaua, Aurică Bentu ne zicea pe tunel: «Să dea dracu' să îndrăznească vreunul să-mi facă probleme. Ai înţeles, Sandu Boc?». Eu îi răspundeam: «Da, să trăiţi!». Începea meciul şi cînd se întîmpla să mai faultez, el dădea lovitură pentru Steaua şi venea imediat lîngă mine: «Ridică dracu' mai repede mîna să-ţi recunoşti greşeala, să vadă lumea că am dat decizia corectă». Imediat ridicam mîna."
Ienei: "Greşeli mai mari, respect mai mare"
"Se făceau greşeli mari, inclusiv în derby-uri. Greşeli mult mai mari decît vedeţi voi azi. Dar nu se discuta atît despre arbitraje. În ziua de azi, la cît de mult se vorbeşte, mi-ar tremura pantalonii pe mine să arbitrez un Rapid-Steaua! Şi oricui i se întîmplă asta! Arbitrii sînt terorizaţi, efectiv, din cauza atenţiei care li se acordă. Şi noi protestam pe teren, uneori eram convins că arbitrul a greşit, vedem clar asta, dar după meci îl lăsam în pace, nu stăteam pe capul lui".
4. BANII
Boc: "Mi s-a propus să fiu mecanic de locomotivă"
"Noi, la Rapid, nu aveam bani, eram săraci. Păi, mie mi-au propus să devin mecanic de locomotivă ca să am o calificare, pe cînd cei de la Steaua primeau grade, deveneau ofiţeri, aveau bani. Din ce îmi aduc aminte, am luat o singură dată vreo 3.000 de lei pentru o cupă cîştigată cu Rapid."
Ienei: "Atunci, suporterii nu erau sponsorizaţi de club"
"Nici unul dintre fotbaliştii de pe vremea aia nu era bogat, nu ne-am fi permis să cumpărăm nimic scump din salarii. În prezent, nu doar jucătorii au de cîştigat, s-a ajuns ca şi suporterii să fie susţinuţi tot de cluburi! Aşa ceva era inimaginabil pe vremea mea! Noi chiar ne simţeam datori faţă de suporteri, fiindcă ştiam că ei fac sacrificii ca să ne susţină. Adică plăteau din buzunarele lor bilete, deplasări, totul ca să fie alături de echipă".
5. TACTICA, MECIURILE ŞI VALOAREA ECHIPELOR
Boc: "Analiză pe tablă în loc de studio video"
"Atunci nu exista studio video. Se lua o tablă, antrenorul scria echipa adversă pe ea şi apoi ne spunea despre fiecare jucător în parte. «Vedeţi că ăla îşi face mereu mingea pe piciorul drept, blocaţi tot timpul acel picior, vedeţi că Sătmăreanu apare tot timpul la fazele fixe pe colţul lung!» şi tot aşa. Chiar dacă se spune că atunci era o epocă romantică a fotbalului, să ştiţi că nu exista derby cu Steaua la care să nu ne fie prezentată echipa adversă, puncte slabe, puncte forte. Se juca mai lent atunci, dar mult mai spectaculos. Acum, se joacă mai rapid, dar mult mai dur. Cînd eram observator şi stăteam între bănci, la unele dueluri închideam ochii şi auzeam cum trosnesc tibiile. Atunci, pe vremea aia, ne şi respectam între noi. Chiar în timpul jocurilor Rapid - Steaua, spre final, ne puneam de acord pe teren unde să ieşim după meci, să mîncăm şi să bem un şpriţ. Alegeam fie la Atlantic, fie la Intercontinental"
Ienei: "Eram mai lenţi, dar aveam valoare"
"Se juca mai lent, asta e clar. Dar lentoarea jocului era o caracteristică a fotbalului din acele vremuri, adică nu eram mai lenţi noi, românii, decît alţii. Steaua şi Rapid ar fi făcut faţă fără probleme contra unui adversar din oricare altă ţară. Poate pierdeam, OK, dar jucam de la egal la egal. Pentru formaţiile de acum, e o minune mare calificarea în grupele Europa League. Toată lumea petrece că merge în grupe! Iar dacă se trece şi în primăvara europeană, devine deja ceva fantastic! Nivelul a scăzut mult, raportînd Steaua şi Rapidul la fotbalul din Europa"
"Atunci nu exista invidia de azi între jucători. Păi, pe vremea aia, ne făceam concediile împreună, ne dădeam întîlnire la Ştrandul cu Valuri de la Lido şi de acolo plecam la mare"
Alexandru Boc
"Cînd mă gîndesc la un Steaua-Rapid cu mine pe teren, remarc prima oară ceva ce nu ţine de fotbal: lumea era mai civilizată. Credeţi-mă pe cuvînt! Nu exista agresivitatea de azi"
Emeric Ienei
Alexandru Boc (66 de ani)
- a jucat la Rapid în perioada 1971-1973
- a bifat 50 de meciuri şi 7 goluri în tricoul giuleştenilor în Liga 1
- a cîştigat o Cupă a României cu Rapid
Emeric Ienei (75 de ani)
- a jucat la Steaua în perioada 1959-1969
- a bifat peste 250 de meciuri în tricoul steliştilor în Liga 1
- a cîştigat 6 trofee cu Steaua: 3 titluri şi 3 Cupe ale României
Articol preluat de pe : http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/derby-ul-varianta-alb-negru-doi-fosti-jucatori-refac-pentru-cititorii-gazetei-cele-mai-vechi-dueluri-dintre-rapid-si-steaua-327170.html
